Pentru cea mai mare parte din cultura noastra, timpul este linear, inaintand in viitor ca o sageata. Nu va mai exista vreodata un secol 21 sau un alt an 2014. Ceasul sistemului nostru solar se schimba, insa viata omului se mentine pe o aceeasi traiectorie.
Si totusi, viata omului este considerata ciclica si continua in unele credinte, cum ar fi reincarnarea Hindu. Pentru acesti adepti ai credintei Hindu, natura ciclica a timpului ne permite sa ne intoarcem inapoi in vietile pe care le-am trai si sa ne reparam greselile-nu este decat o a doua sansa, noi in trupul altor fiinte sau oameni.
De indata ce anul se intoarce, asa face si spiritul nostru; incearca sa traiasca pana cand facem ceea ce este menit sa facem asa cum trebuie, in final atingang ciclul vietii si al renasterii prin dobandirea iluminarii.
Ideea cum ca universul oscileaza si oamenii isi pot schimba infatisarea, sufletul ramanandu-le acelasi, este foarte ok pentru multi dintre noi. In loc de o extindere nesfarsita catre uitare, universul acesta care oscileaza mereu trece de la Big Bang la Big Crunch, din nou si din nou, fara vreun inceput sau vreun sfarsit.
Noi sperante edificatoare pentru aceasta teorie au aparut de curand, cu modelul Baum-Frampton al universului speculand cum ca energia neagra ar putea permite oscilatiile, ar putea evita orice incalzire neagreata care ar putea cauza moartea si distrugerea in masa a tot ceea ce exista pe acest pamant.
Sunt multi cei care cred in reincarnare, in faptul ca exista un timp paralel in care ne-am putea intoarce si am putea sa inlaturam cu buretele ceea ce a fost mai rau din experientele noastre si adaugarea de evenimente si de specificitati mai bune si mai pline de speranta. Tocmai de aceea, acesti adepti ai credintelor, pentru unii considerate pagane, iau foarte in serios moartea si o trateaza mai mult ca pe o viitoare reinviere.